Filtru de culoare

Filtrele de culoare sunt necesare deoarece senzorii foto tipici detectează intensitatea luminii cu specificitate a lungimii de undă scăzută sau inexistentă, și prin urmare nu pot separa informația culorii.^[1] Din moment ce senzorii sunt făcuți din semiconductoare se supun fizicii stării solide.
Filtrele de culoare filtrează lumina în funcție de lungimea de undă, astfel încât intensitățile filtrate separate includ informații despre culoarea luminii. De exemplu, filtrul Bayer (afișat în dreapta) oferă informații despre intensitatea luminii în regiunile de lungimi de undă roșii, verzi și albastre (RVA).
Culoarea, noțiune perceptivă, nu trebuie confundată cu lungimea de undă, noțiune fizică. Ochiul uman este incapabil să distingă între galbenul monocromatic (lumină cu o singură lungime de undă) și o compoziție de verde și roșu. Această iluzie optică permite afișarea culorii galbene pe ecranul monitorului cu ajutorul componentelor elementare verde și roșu, și, în general, sinteza tricromă „RGB”.
Știința culorii, denumită „cromatică”, include printre altele percepera culorii de către ochiul uman, originea culorii în diversele materiale, teoria culorii în artă și aspectele fizice ale culorii în spectrul electromagnetic.
Culoarea (lungimea de undă) este doar una din proprietățile luminii, altele fiind de ex. direcția, viteza, intensitatea, coerența, polarizarea. Dintre acestea ochiul uman nu e sensibil la viteza, coerența sau polarizarea luminii, având nevoie pentru evidențierea acestora de aparate de măsură corespunzătoare.

Intensitatea Luminii

Intensitatea luminii este o parte a fluxului luminos care cade pe o suprafata de o anumita dimensiune al sursei de lumina.
Pentru determinarea intensitatii luminii, se aplica un calcul foarte simplu: 1 lx = 1 lm/1 m² , si calculata cu luxmetrul

Grafice Duble